Paradisul de la A la Z

A. Anatolia - regiune din Asia Minor actualmente situata pe teritoriul Turciei (dar revendicata, intr-o anumita proportie, de minoritatea kurda), care a cunoscut, incepand cu perioada neolitica, o dezvoltare spectaculoasa a civilizatiei umane, generata de revolutia din agricultura; "arcul fertilitatii" se intindea, pe o distanta de 2.000 km, de la Marea Mediterana pana la Golful Persic.

B. Babel, Turnul - simbolul cvasigeneral acceptat al pierderii fericirii originare; aparitia limbajului si scindarea acestuia in forme adverse tuteleaza, cel putin la nivel retoric, imposibilitatea regasirii beatitudinii inceputurilor.

C. Calvin, Jacques - istoric francez care a lansat, in anii '90, teza inrauririi dezvoltarii societatii umane de catre primele forme ale religiozitatii, prin agregarea sociala provocata de necesitatea celebrarii unor rituri, foarte probabil ale fertilitatii.

D. Delumeau, Jean - istoric francez, reputat cercetator al temei Paradisului la autorii greco-latini, care localizau Paradisul pe o insula misterioasa, binecuvantata de o fertilitate exploziva.

E. Eufrat - fluviul pe malul caruia a inflorit civilizatia preistorica "paradisiaca", gratie unor posibile anomalii de camp magnetic, unor conditii climatice de exceptie si unei abundente botanice si animaliere cu totul deosebite; la o vanatoare de gazele, de pilda, se obtineau cateva tone de carne, iar cerealele cresteau spontan, pe arii extinse, initial fara a fi cultivate de om.

F. Fallujah - oras in Irak, pe malul Eufratului, considerat de catre unii invatati evrei - care au trecut in decursul secolelor III-XI prin faimoasa academie de studii ebraice Pumbedita din acest oras - "un nou Eden".

G. Gobekli Tepe - posibila localizare a Paradisului terestru de acum 11.500 de ani in estul Turciei de azi; sit arheologic unde s-au descoperit cele mai vechi urme ale scrisului, organizarii umane in comunitati de tip orasenesc si agriculturii practicate sistematic.

H. Havilah - regiune mentionata de Biblie, situata pe malul anticului Pishon (nord-vestul Yemenului de azi?) si echivalata cu un posibil Eden, gratie zacamintelor sale de aur, rasina de bedeliu (substitut al mirului) si lapis lazuli.

I. Irak - teritoriu care ar fi putut gazdui, in preistorie, Gradina Paradisului, undeva in zona fertila dintre fluviile Tigru si Eufrat; localizari posibile: Eridu, Uruk, Akkad (Fallujah), Kish, Lagash, Agade, Ur (locul de nastere al profetului Avraam).

J. Jean, Parintele - intemeietorul legendar, in jurul anului 1160, al unui regat crestin in Asia (sau in India?), pe care il descrie ca fiind scaldat de un "fluviu al Paradisului" a carui apa putea vindeca orice boala si suferinta; alte surse (Jourdain de Severac, in Mirabilia, 1323) il identifica pe acest conducator mitic cu negusul Etiopiei.

K. Karacadag - zona muntoasa de origine vulcanica, pe ale carei pante s-au dezvoltat primele soiuri de cereale salbatice, favorizand aparitia agriculturii in urma cu 10-11 milenii si o prima diviziune a muncii - fata de vanatoare si pescuit - la omul primitiv.

L. Landsberger, Benno - specialist in asirologie, ale carui cercetari (1943) despre civilizatia sumeriana sprijina teza ulterioara (1983) a lui Juris Zarins despre identificarea Gradinii Edenului cu Dilmun, zona litorala a Golfului Persic, astazi partial scufundata, din dreptul Bahreinului.

M. Marte - un posibil nou Paradis format de om, in conditiile in care acesta din urma ar gasi solutia eliberarii imenselor sale rezervoare de gaz carbonic, fapt ce ar putea duce la declansarea unei reactii in lant: formarea atmosferei, producerea efectului de sera si, in final, aparitia apei si implicit a vietii in coordonatele sale clasice, terestre.

N. Nevali Cori - sit aflat la 50 km de Gobekli Tepe, unde au fost identificate cele mai vechi marturii (circa 6.600 I.Hr.) ale zootehniei prin domesticirea de catre om a caprei si a oii.

O. Ormuzd - divinitatea pozitiva din religia zoroastriana, creatoare a unui spatiu edenic asupra caruia isi disputa intaietatea cu Ahriman, dublul sau malefic.

P. Potopul - inundatie globala, cauza biblica frecvent invocata pentru disparitia (si) a Gradinii Raiului, al carei ultim martor ar fi fost Noe, cel care, salvandu-se din dezastru impreuna cu vietatile de pe corabia sa, a incercat reconstruirea mitului pe Pamant, undeva in bazinul mesopotamiam al Tigrului si Eufratului.

Q. Qadesh - zeitate egipteana preluata de la asirieni si responsabila cu fertilitatea si extazul erotic, insotind sufletele mortilor in calatoria lor spre tinutul edenic de Apoi.

R. Ramman - zeul tunetului, venerat, in epoca sumeriana, de poporul din Uruk (oras situat in valea fertila a fluviului Eufrat) si despre care se presupune, in mitologia locala, ca ar fi stat la originea Potopului divin ce a distrus Paradisul terestru.

S. Schmidt, Klaus - arheolog german care a studiat influenta formelor primitive de agricultura asupra diviziunii muncii in arealul anatolian si aparitia celor dintai specializari pe "meserii": culegatori, vanatori, sculptori, zidari etc.

T. Tigru - Hiddekel in ebraica, fluviul-pereche cu Eufratul; marginea la Rasarit arealul special care a facut posibila civilizatia de la Gobekli Tepe si din zonele invecinate.

U. Urantia - peninsula din estul Mediteranei, scufundata in urma unei eruptii vulcanice din Antichitate; o faimoasa lucrare teozofica omonima, editata in 1955 (dar scrisa, probabil, in jur de 1924) localizeaza aici Paradisul terestru.

V. Vigne, Jean-Denis - cercetator francez din cadrul Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS), autor al cercetarilor privind domesticirea de catre om a speciilor de cornute salbatice mici ca prima etapa de nastere a zootehniei.

W. Werber, Bernard - autor francez de romane science-fiction, intre care Fluturele stelar (2006), prezinta o noua Arca a lui Noe, vehiculul galactic care transporta 144.400 de fiinte umane pe o planeta virgina, unde urmeaza a fi intemeiat un nou Paradis.

Z. Zoppini, Jean-Philippe - arhitect francez contemporan care, in cadrul Expozitiei Mondiale de la Shanghai (2010), va prezenta proiectul insulei AZ, inalta de 78 metri fata de nivelul marii si avand dimensiuni de 400x300 metri, pe care ar putea locui, in cel mai pur stil edenic, o comunitate de circa 10.000 de persoane; respectiva "insula cu elice" - pe care materia ar urma sa fie reciclata 100% - ar putea fi amplasata in Marea Caraibelor, proiectul costand 2 miliarde de euro


Va asteptam si pe www.aftr.aaz.ro Avem nevoie de sprijinul vostru.