Copiii singuri acasă - aspecte generale
Odată cu plecarea părinţilor peste hotare, copiii preiau rolurile acestoranu doar în întreţinerea gospodăriei, dar şi în ceea ce priveşte îngrijirea fraţilor şia surorilor mai mici. Echilibrul intern al familiei este perturbat prin plecarea unuipărinte. Familia trebuie să se reorganizeze şi să se adapteze, ceea ce reprezintăun proces îndelungat, care poate dura şi câteva luni. Această perioadă esteresimţită ca o criză şi este considerată cea mai difi cilă perioadă. Acest proces seîncheie prin restabilirea unui echilibru atunci când alţi membri ai familiei reuşesc săîmpartă şi să preia rolurile şi responsabilităţile celui plecat. Există o categorie de minori care nu se află sub directa supraveghere aunui adult (părinte, rudă sau cunoştinţă). În general, ei au peste 13-14 ani şi suntlăsaţi de părinţi singuri, fără bunici sau alte rude. Pentru ei riscurile de a abandonaşcoala, de a fi implicaţi în comiterea de fapte penale sau consum de droguri, sunt mai mari.
Copilul resimte atât lipsa informării cât şi lipsa participării la decizie,într-un mod negativ, cu consecinţe asupra atitudinii şi comportamentului înlipsa părinţilor.
Mulţi copii îşi asumă « eşecul » familiei considerând că ei sunt de vină pentruplecarea părinţilor. Ei au tendinţa să se considere responsabili de situaţia creată.Este posibil ca acest fapt să fi e amplificat, în mod neintenţionat, de părinţi, careobişnuiesc să spună copiilor că pleacă pentru binele lor, precum şi de îngrijitori,care le amintesc foarte frecvent acest lucru.
La nivel social şi în mass-media se pune mai degrabă accent pe suferinţa şisituaţia dezavantajată în care aceşti copii se află şi mai puţin pe modul în care suntrespectate drepturile acestor copii sau pe soluţiile la problemele lor, pe serviciileconcrete la care aceştia se pot adresa.
Majoritatea persoanelor de îngrijire afirmă că la nivel de comunitate nuexistă anumite servicii pentru copiii rămaşi fără îngrijire părintească şi chiar dacă există, ei nu le cunosc.
Convenţia cu privire la drepturile copilului adoptată de Adunarea Generalăa Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 defineşte drepturile şi principiile dezvoltăriinormale a unui copil. Cunoaşterea acestor drepturi este o responsabilitate carerevine atât părinţilor, familiilor lărgite, profesioniştilor care lucrează cu copiii, câtşi oricărei persoane responsabile. Principala responsabilitate de a creşte un copilrevine în primul rând părinţilor naturali. Complementar, această responsabilitate seextinde la nivelul comunităţii locale din care face parte copilul şi familia sa. Statulare rolul de a fi garantul acestor drepturi şi de a asigura respectarea lor.
Articolul 7 (al. 1) al Convenţiei cu privire la drepturile copilului stipulează dreptul copilului „de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit de aceştia”. Situaţia copiilor rămaşi singuri acasă ca urmare a plecării părinţilor la muncă în străinătate implică un grad de vulnerabilitate a copilului din cauza, nu doar absenţei fi zice a părinţilor, ci şi a posibilităţilor de dezvoltare a legăturilor afective necesare evoluţiei psiho-sociale a copilului. Astfel, identifi carea acestor copii reprezintă nu doar o primă etapă a managementului de caz în asistenţa socială, ci şi o modalitate de exercitare a responsabilităţilor ce ne revin ca cetăţeni şi/sau ca reprezentanţi ai instituţiilor care promovează şi asigură respectarea drepturilor copiilor
Migraţia părinţilor aduce schimbări mari în viaţa copiilor, schimbări pe care ei le trăiesc diferit. Scopul acestui proiect este de a identifica copii din Municipiul Reghin aflati in aceasta situatie,si de a implementa o serie de masuri, pentru prevenirea consecinţelor negative ale acestui fenomen.
O etapă importantă în stabilirea celei mai eficiente strategii de acţiune este evaluarea situaţiei şi nevoilor acestor copii.
Având în vedere drepturile şi nevoile copilului, în procesul de evaluare este necesară urmărirea unor aspecte ce pot fi asociate cu absenţa părinţilor:
• neglijarea alimentară - privarea de hrană, absenţa mai multor categorii de alimente esenţiale creşterii, mese neregulate etc.
• neglijarea vestimentară - haine nepotrivite pentru anotimp, haine prea mici sau prea mari, haine murdare
• neglijarea igienei - lipsa igienei corporale, mirosuri respingătoare, paraziţi
• neglijarea medicală - absenţa îngrijirilor necesare, omiterea vaccinărilor şi a vizitelor de control, neaplicarea/nerespectarea tratamentelor prescrise
• neglijarea locuinţei - locuinţă prost întreţinută, neîncălzită, risc de incendiu,mobilier absent sau afl at în stare de degradare, substanţe toxice afl ate la îndemâna copilului etc.
• neglijarea educaţiei - sub-stimulare, instabilitatea sistemului de pedepse şi recompense, lipsa modelelor de învăţare a abilităţilor de viaţă independentă,lipsa de urmărire şi supraveghere a situaţiei şcolare.
De asemenea trebuie urmărite posibilele riscuri şi/sau forme de abuz care apar în unele cazuri ca urmare a nesupravegherii copiilor perioade mai îndelungate de timp.
Acestea pot fi :
• supraîncărcarea cu sarcini: preluarea responsabilităţilor de adult (gătitul,menajul, spălatul hainelor, plata facturilor lunare etc.), îngrijirea şi creşterea fraţilor mai mici
• vulnerabilitate la abuzuri fi zice, psihice, sexuale, exploatare prin muncă, trafic de copii şi prostituţie (agresorii sexuali, recrutorii sau trafi canţii de persoane,persoanele care exploatează copii prin muncă îşi aleg victimele din rândul copiilor neglijaţi, nesupravegheaţi)
• insufi cienta dezvoltare a abilităţilor de viaţă independentă necesare pentru a face faţă difi cultăţilor viitoare ca adult: independenţa în luarea deciziilor,încrederea în forţele proprii, abilităţi de management a timpului şi a banilor,controlul şi exprimarea emoţiilor, relaţionare şi comunicare etc.
• însuşirea defi citară a normelor etico-morale: în absenţa unui model familial funcţional, a unui mediu sigur şi coerent, copiii singuri acasă pot internaliza modelul de neglijare afectivă din cadrul familiei de origine pentru a-l aplica ulterior la vârsta adultă
• debutul precoce al vieţii sexuale: în special puberii şi dolescenţii vor căuta afecţiunea şi aprecierea de care au nevoie nu numai în grupul de prieteni ci şi în relaţiile intime.
O alta etapa importanta este Evaluarea psihologică a copilului
Plecarea părinţilor la muncă în străinătate poate provoca anumite schimbări în psihicul copilului: de la perceperea acestui lucru ca pe un eveniment de viaţă stresant la trăirea unor experienţe psihotraumatizante. Aceste schimbări au la bază anumiţi factori ce ţin de modul în care a funcţionat familia copilului înainte de plecare şi modul în care dinamica relaţiilor intrafamiliale a suferit schimbări după plecarea părintelui/părinţilor, factori ce ţin de copil incluzând vârsta copilului şi caracteristicile psihologice ale acestuia şi factori ce ţin de reţeaua de suport a familiei şi implicit a copilului.
Aceasta evaluare ne permite sa trecem la etapa urmatoare,care consta in:
• Identificarea nevoilor copiilor
• Tratarea tuturor copiilor în mod egal
• Comunicarea permanentă şi deschisă cu copiii
• Cunoaşterea dorinţelor şi intereselor copiilor, a cercului de prieteni ai acestora
• Observarea comportamentului şi a schimbărilor psihologice care se produc la copii
• Implicarea copiilor în diverse activităţi sociale si recreative(excursii,drumetii,vizite la diversi agenti economici in scop autodidactic,teatru,film,etc)
• Oferire de ajutor şi sfaturi la solicitarea copiilor
• Spirit întreprinzător pentru abordarea situaţiilor de problemă cu care se pot confrunta copiii
• Sensibilizarea şi mobilizarea altor persoane pentru a oferi suport copiilor
• Informarea permanentă a familiei şi a persoanelor care îngrijesc copiii despre situaţia acestora
• Informarea părinţilor elevilor şi a persoanelor care îngrijesc copiii despre consecinţele migraţiei asupra dezvoltării copilului
• Comunicare cu părinţii plecaţi în străinătate despre situaţia emoţională şi şcolară a copiilor
• Referirea copiilor spre alte servicii din comunitate.
*Servirea a cel putin o masa calda,zilnic.Acest lucru se va face fie in locatia AFTR fie la diversi agenti economici dispusi san e ajute in acest sens.
În lucrul cu copiii singuri acasă există mai multe teme ce pot fi abordate pentru a-i ajuta să traverseze perioada de separare de părinţi. Între acestea sunt:dorul de părinţi, sentimentul de vinovăţie pentru plecarea părintelui/părinţilor, stima de sine, supraîncărcarea cu sarcini, comportamentele (pre)delincvente.
Dorul de părinţi este o stare des întâlnită la copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. În abordarea acestei teme sarcina principală a psihologului constă în încurajarea copilului să-şi exprime emoţiile. Scrierea într-un jurnal poate fi un exerciţiu de autocunoaştere cât şi unul de descărcare emoţională; jocul de rol întăreşte abilităţile de exprimare a emoţiilor şi contribuie la dezvoltarea abilităţilor de comunicare.
Sentimentul de vinovăţie pentru plecarea părintelui/părinţilor este de cele mai multe ori întărit de argumentul dat de părinte/părinţi pentru plecarea la muncă în străinătate: „să fi e mai bine pentru întreaga familie”. Psihologul poate interveni prin asistarea copilului în identifi carea şi conştientizarea acestui tip de cogniţie care alimentează sentimentul de vinovăţie. Ulterior se abordează tema rolurilor şi responsabilitatea luării deciziilor în cadrul familiei.
Stima de sine în cazul copiilor singuri acasă ca urmare a plecării părinţilor la muncă în străinătate poate fi afectată sub forma supraaprecierii şi a subaprecierii. În cazul supraaprecierii, aceasta se manifestă prin atitudini de superioritate şi bravaj ca urmare a bunurilor obţinute de la părinţi în comparaţie cu ceilalţi copii de vârsta lor. Exerciţiile de autocunoaştere şi de dezvoltare a unei imagini de sine pozitive şi realiste, discutarea avantajelor şi dezavantajelor sunt metode de abordare a supraaprecierii copiilor. Subaprecierea se manifestă la copiii singuri acasă prin nevoia de a primi şi de a oferi afecţiune, iar lipsa obiectului afectiv conduce la trăirea unui sentiment de abandon, de inferioritate şi/sau de furie şi dezamăgire faţă de părintele/părinţii plecaţi exprimate prin timiditate excesivă, difi cultăţi de relaţionare, atitudini de superioritate, comportamente (pre)delincvente etc. Ca şi în cazul sentimentului de vinovăţie, identifi carea gândurilor care întreţin o imagine de sine negativă reprezintă o primă etapă urmată de exerciţii de autocunoaştere şi de întărire a calităţilor şi abilităţilor identifi cate.
Supraîncărcarea cu sarcini este una din temele abordate mai ales în cazul fetelor, dar şi în cazul băieţilor care au fraţi mai mici, precum şi în mediul rural. Rolul psihologului este de a ajuta copilul să deosebească între abilităţile şi aptitudinile de care are nevoie pentru a se dezvolta în mod independent şi încărcătura de sarcini care duce de cele mai multe ori la scăderea randamentului şcolar şi/sau abandon şcolar. De asemenea psihologul poate aborda tema cu privire la rolurile pe care trebuie să le îndeplinească un copil în cadrul familiei şi conştientizarea drepturilor pe care le are ca şi copil (dreptul la educaţie, la joacă etc.).
Comportamentele (pre)delincvente. Lipsa de supraveghere, nevoia de apartenenţă la grup, sentimentul de abandon şi/sau de furie, nevoia de a atrage atenţia pot conduce copilul singur acasă la comiterea de acte predelincvente (asocierea cu grupuri delincvente, chiul, violenţă verbală etc.) şi/sau delincvente(furt, consum de droguri, violenţă fi zică etc.). Identifi carea gândurilor care întăresc astfel de comportamente, conştientizarea lor ca distorsiuni, jocul de rol, exerciţiile de autocontrol şi de autocunoaştere, exerciţiile de comunicare asertivă a propriilor emoţii şi nevoi, dezvoltarea de abilităţi de viaţă independentă, implicarea în activităţi de grup sunt etape pe care le poate parcurge psihologul în lucrul cu copilul singur acasă care manifestă comportamente (pre)delincvente.
BAZA LEGALA
Codul Familiei din România.
Decretul nr.31/1954 privind persoanele fi zice şi juridice
Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului - emisă de Parlamentul României.
H.G. nr.683/2006 pentru completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, aprobate prin H.G. nr.384/2001.
ORDIN nr. 219 din 15 iunie 2006 privind activităţile de identifi care, intervenţie şi monitorizare a copiilor care sunt lipsiţi de îngrijirea părinţilor pe perioada în care aceştia se afl ă la muncă în străinătate
Doriti sa sustineti acest proiect?O puteti face folosind metodele de mai jos.
1. Pentru o donatie de 10 RON, apasati aici.
3. Pentru o donatie de 100 RON, apasati aici.
5. Pentru o donatie de 50 Euro, apasati aici.
6. Pentru o donatie de 100 de Euro, apasati aici.
8. Pentru o donatie de 50 USD apasati aici.
9. Pentru o donatie de 100 USD, apasati aici.
Daca doriti sa donati alte sume , va rugam sa folositi urmatoarele conturi:
- 1. RO39BTRL02701205P44602XX - Ron
- 2. RO14BTRL02704205P44602XX - Euro
- 3. RO63BTRL02702205P44602XX - USD
Pentru donatii de bunuri (imbracaminte, incaltaminte, carti, jucarii, alimente neperisabile, etc.) va rugam sa ne contactati.
Va multumesc,in numele meu,dar mai ales al lor.
