afaceri,onguri,donatii,servicii,promovare,turism,seviciisociale,activitatiumanitare,ingrijirebatranisicopii,programedeintegrare,seviciicomunitare,mediuldeafaceri,sprijinfinanciar,actiunicaritabile,tabere,agrement,educatie,integraresociala,spectacole - ASOCIATIA FILANTROPICA

afaceri,onguri,donatii,servicii,promovare,turism,seviciisociale,activitatiumanitare,ingrijirebatranisicopii,programedeintegrare,seviciicomunitare,mediuldeafaceri,sprijinfinanciar,actiunicaritabile,tabere,agrement,educatie,integraresociala,spectacole - ASOCIATIA FILANTROPICA

O poveste de viata

                                           
" Ma numesc Stefan Gabriel si am implinit 2 anisori.


Venirea mea pe lume a fost foarte asteptata, insa totul a decurs destul de rau. Pentru mami nasterea a fost una foarte grea, iar eu a trebuit sa respir prin intermediul aparatelor; am ramas blocat intre oasele bazinului lui mami si am stat destul de mult timp fara oxigen, lucru care mi-a afectat grav creierasul. Ca sa pot fi scos a fost nevoie de cezariana, dar imaginati-va ce greu a fost din moment ce eu eram iesit cu un sfert de cap!!

Dupa trei saptamani de stat in maternitate am reusit sa plecam acasa. Am dormit o noapte in patutul meu; mi-ar fi placut sa fie asa mereu, sa fac nani si sa ma joc. Dar din pacate, a doua zi s-a constatat ca aveam temperatura de 34ºC si asta a fost doar inceputul marii mele dureri. Am plecat imediat la spital in speranta ca vom ajunge la specialisti pentru a depista problema. Dupa mai multe insistente am plecat cu mami la Bucuresti. Acolo au urmat o serie de investigatii si vizite la neurologi, din care am aflat ca suferinta la nastere a fost severa si ca momentan nu ne pot da nici un tratament. Oare de ce? Eu credeam ca orice problema de pe lumea asta are o rezolvare. Trebuie sa fie asa… Eu am incredere in oamenii din jurul meu si stiu ca ma voi face bine!

Ulterior am descoperit centrul de recuperare neuromotorie si am inteles ca trebuie foarte multa kinetoterapie. Dupa 5 luni mami a reusit sa ma programeze la RMN, la indicatia neurologului, pentru a vedea exact unde este problema. La momentul respectiv nu faceam nimic din ce faceau ceilalti copii; pe langa asta nici nu vedeam. Asa mi-as fi dorit sa-mi misc manutele, sa ganguresc si sa tip atunci cand vreau sa pap…Din fericire , mami meu ma cunoaste atat de bine incat mereu venea cu papa la timp. Chiar daca eu nu puteam sa o anunt cand mi-e foame , cand mi-e sete sau cand vreau in bratele ei calduroase; ea imi cunostea mereu nevoile si niciodata nu m-a lasat sa sufar. Mi-ar fi placut sa pot vedea, sa-i vad chipul mamei mele dulci…dar… poate ca-i mai bine sa nu vad. De ce as vrea sa vad ochii inlacrimati ai mamei mele? De ce sa vreau sa vad cum sufera? Stiti? Toata lumea mi-a spus ca am ochi frumosi. Am auzit ca ei sunt mari si albastri si ca sunt exact la fel ca ai mamei.
A venit si ziua RMN-ului, nu una fericita pentru parintii mei, pentru ca atunci am primit vestea cutremuratoare: “materia alba a creierului mare este lichefiata aproape in totalitate”. Dupa spusele neurologului lichidul a inlocuit creierul si nu se mai poate face nimic chirurgical, nici macar transplantul de celule stem. “Imi pare rau dar in cazul lui nu se mai poate face nimic, continuati cu recuperarea, dar nu va recupera foarte mult” , acestea au fost spusele neurologului; un diagnostic destul de sever si greu de suportat de orice alt parinte.
                  

                                                                                                                

Mami si tati nu au vrut sa renunte si au continuat sa ma duca la sedinte de kinetoterapie, internari lunare la Bucuresti la centrul de recuperare si exercitii permanente acasa.Problema e ca la noi in oras (Adjud) nu sunt kinetoterapeuti pentru copii si suntem nevoiti sa mergem la Bacau (60km). E destul de costisitor pentru ca pe langa costul sedintelor de kineto parintii mei mai trebuie sa plateasca si transportul, pe care trebuie sa il faca cu masina lor deoarece eu tot nu pot sa imi reglez temperatura corpului si trebuie sa fie foarte cald in masina ca sa nu fac hipotermie.                                           

Mergem de 2 ori pe saptamana la kineto iar in restul zilelor lucreaza mami cu mine, asa cum a vazut la kinetoterapeut. M-a ajutat enorm de mult kinetoterapia, nu mai am muschii incordati foarte tare si ma chinui de cateva saptamana sa-mi ridic si eu capul, insa este necesar sa merg de cel putin 3 ori pe saptamana la Bacau, dar mami si tati nu se mai descurca cu banii. Mie nu prea imi place la kineto pentru ca trebuie sa ma misc foarte mult si cateodata ma doare spatele. Dar cand vad ca pe zi ce trece medicul vede cate o imbunatatire si mai ales cand vad cat de fericiti sunt mami si tati cand aud ca ma recuperez, imi vine sa stau tot timpul la recuperare; sunt gata sa infrunt orice durere! Ei ma iubesc extrem de mult si nici un diagnostic cat de grav ar fi nu-i va determina sa renunte sa lupte pentru mine."

                                                    

VA rog din tot sufletul meu mic : AJUTATI-I!!!

BancPost RO64BPOS40106968516RON02 SZEITZ BOGDAN MIHAIL

BancPost RO29BPOS40107601020EUR01 SZEITZ ROXANA- MARIA (BIC sau SWIFT: BPOSROBU)

Str.Siret,Bl.75, ap.4,et.1, Loc. Adjud, jud. Vrancea
0741214905

Detalii,inclusiv documente care atesta verdicitatea acestei povesti gasiti pe http://www.aftr.aaz.ro/

Preluat si postat de Marcel Sandru

                                                         
Asociatia Filantropica "Timi&Raluca" continua campania de colectare de fonduri "AJUTA SI TU ! DONEAZA 1 LEU ! ",cu scopul de a stange suma necesara demararii si implementarii proiectelor "Centrul de zi Raluca" si “Adapost pentru victimele violentei in familie”


Pentru detalii despre proiecte va rog sa accesati

http://www.aftr.aaz.ro/detaliat/23689/27381/Centrul-de-zi-RALUCA  

respectiv

http://www.aftr.aaz.ro/detaliat/23689/37121/Adapost-pentru-victimele-violentei-domestice

Va multumesc pentru atentia acordata si va rog,in limita posibilitatilor,sa ne ajutati si dumneavoastra in derularea acestor proiecte.

As fi recunoscator daca ati transmite aceasta informatie si prietenilor d-voastra .

Pentru informatii suplimentare,va stau,cu placere,la dispozitie.

Toti participantii la campanile vor fi inscrisi automat in CONCURSUL de fidelizare.

Detalii despre concurs la:

http://www.aftr.aaz.ro/prezentare/39094/CONCURS-de-fidelizare



Cu deosebita stima,Marcel Sandru

Vicepresedinte AFTR

Reghin,Mures,Romania

Tel: 0740-155150

Web : http://www.aftr.aaz.ro/

E-mail : speranta2010@gmail.com
 
 Va recomand si :
Editura Litera - carti online
si
Elefant.ro






 

Va recomand

Editura Litera - carti online

O lectie despre prietenie.

Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise. Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma... Se intreba: "Oare unde duce drumul asta?"... Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. Privindu-l mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare. Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle, iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si ainele sau se apropiara de poarta si atunci observa, intr-o parte, un om sezand la un birou . Il intreba:
- Scuzati-ma, unde ne aflam ?
- Aici e raiul - raspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?
- Bine'nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
- Prietenul meu, poate intra si el ? - intreba calatorul aratind inspre caine.
- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.
Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise, impreuna cu cainele sau. Dupa inca o lunga plimbare, pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma, a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici nu mai era vorba. Se apropie si vazu un barbat sezand rezemat de un copac si citind o carte.
- Scuzati-ma ! - i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
- Da, desigur... e o cismea ceva mai incolo.
- Si pentru prietenul meu ? - zise, aratand catre caine.
- Trebuie sa fie si o strachina, chiar langa cismea.
Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.
- Ce loc este acesta ? - intreba calatorul.
- Acesta este raiul.
- Sunt total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos, pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu alei de aur si zid de marmura ?... Acela e iadul.
- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca si dumneavoastra ?!...
- Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza mai intai pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni.

Deci, vorba unui cantec,"eu atunci te-ntreb pe tine,care-i om si care-i caine"?
Ne gasiti si pe www.aftr.aaz.ro . Acolo avem si un concurs pentru voi. Bafta.
Marcel Sandru

O carte pentru fiecare

Editura Litera - carti online

Ghid de cultură generală este o carte fascinantă, care vă va deschide drumul spre minunata lume a cunoașterii, prin întrebări și răspunsuri interesante. Vă puteți testa cunoștințele, descoperind în același timp lucruri noi. Așadar, acceptați provocarea și răspundeți la întrebări. •De la editorii Enciclopedia Britannica, din 1768, una dintre cele mai de încredere surse de informații din toata lumea. •Aproape 1000 de întrebări din cele mai diferite domenii: artă, cultură, geografie, istorie, literatură, mitologie, știință, sport și laureați ai Premiului Nobel. •Răspunsurile sunt susținute de explicații concise și bine documentate, care vă vor stimula imaginația și curiozitatea. •Rubrica Știați că... vă oferă informații inedite, făcându-vă să descoperiți noi perspective asupra lumii

Elefant.ro

Ne gasesti si pe http://www.aftr.aaz.ro/ Avem si un concurs.Participa si tu.Multumesc.