Să-i dăm lui Mirel din lumina şi mărinimia noastră!

Poveşti triste şi adevărate

Aşa-zişii „oameni de bine şi de suflet” nu sunt chiar o pasăre rară. Nenumărate dovezi ale unei mari virtuţi, mărinimii, sunt realităţi şi ale zilelor de astăzi. Adeseori, oamenii au nevoie unul de altul. Se ajută între ei, au încredere în ajutorul ei. Aşa stau lucrurile şi în cazul doamnei Florina Aruncuntean din Târgu-Mureş, pe care am cunoscut-o în orele amiezii zilei de vineri, 22 iulie a.c., prin intermediul prietenului Vasile, unul dintre mulţii „sfinţi” făcători de fapte reale. Şi el se dovedeşte a fi un adevărat om de bine, „asemenea viei care, după ce a dat rod, nu mai cere nimic, mulţumită c-a dat rodul ce-i este propriu”. Nu mă pot dumiri altfel de ce a apelat şi la ajutorul altcuiva. Şi uite aşa am aflat povestea doamnei Florina şi a copilului ei - Vasile Ilie Mirel, cu nume de sfinţi santificaţi de biserică. O poveste a tristeţii care le marchează viaţa de ceva vreme, dar nu una chiar a deznădejdii, ci a nădejdii că, în cele din urmă, lumina le va umple întrutotul casa. Nădejdea este fermecătoare, ea ne ţine, ne hrăneşte şi ne îndulceşte toate amărăciunile vieţii, nu-i aşa, stimaţi cititori?

În urmă cu cinci ani şi jumătate vedea lumina zilei fiul Florinei Aruncutean. Bucuria şi întâiul sărut dat, mama nu-l va ui niciodată. O bucurie care va fi umbrită destul de repede de ceva neaşteptat. La numai două luni, micuţul, firavul copil Vasile Ilie Mirel, este diagnosticat cu stenoză pulmonară valvulară şi infundibulară, pe fond de valvă displazică; insuficienţă pulmonară de gradul II, cum precizează pe Foaia de observaţie (Scrisoare medicală) medicul curant Analia Făgărăşan. Aşadar, boală serioasă. La aflarea adevărului, tristului adevăr, căldura sufletească, dragostea, ataşamentul mamei copilului născut în prima zi a lunii ianuarie 2006 nu s-au risipit. Copilul a înaintat în vârstă; cam de 2-3 ori pe an trebuie internat la clinica de specialitate, la Pediatrie III a Spitalului Clinic Judeţean Mureş.
Trecut de cinci ani şi jumătate, Vasile Ilie Mirel este încă preşcolar. La Grădiniţa nr. 13 din Târgu-Mureş se joacă cu „colegii” lui, trăieşte în lumen poveştilor, se bucură şi el de educaţia cuvenită vârstei. „Este un copil vesel în general, dar pe chipul lui apar, se văd urmele tristeţii; oboseşte repede”, spune cu gravitate, dar nu cu deznădejde, Florina Aruncutean. Mai zice că fiul ei drag „stă la mâna chirurgului”. Nu se ştir ziua când trebuie să i se facă intervenţia chirurgicală. Operaţia

costă. Viaţa ne este scumpă, trebuie să o mai şi plătim, pe lângă faptul că, fireşte, ne-o preţuim! Doamna Florina Aruncutean este nevoiaşă şi singurul întreţinător de familie. Din pensia ei de boală, ni realizează mare lucru, aşa că are nevoie de ajutor.

Oameni buni, să ne învrednicim a-i întinde mână de ajutor, fie care cu cât putem. Să dăm din lumina şi mărinimia noastră, să facem danie pentru această familie aflată în impas. Să fim generoşi, pentru că, aşa cum spunea Plutarh, „Binefacerea, întocmai ca luna, numai când e plină pare frumoasă”. Fapta bună este nemuritoare! Prin aceste rânduri scrise cu strângere de, inimă, vizavi de povestea Florinei Aruncutean şi a copilului ei, facem un călduros apel la toţi cei care ştiu ce-i omenia şi ce înseamnă întrajutorarea, să depună orice sună de bani în contul 4790 3230 1111 4735BRD şi 5487 0000 0173 8013 Bancpost. Să facem în aşa fel încât mâhnirea, amărăciunea acestei familii să fie de-acum înainte alături de bucurie! Să luăm aminte şi la versurile lui Grigore Alexandrescu: „Binele ades' vine pe urmele mâhnirii/Şi o zâmbire dulce dup-un amar suspin”.

Daca doriti,puteti folosi si sistemele de plata online implementate in site-ul AFTR,cu specificatia expresa a cazului sau a proiectului pe care doriti sa il sustineti.

Pentru aceasta dati clik aici